La internare mi s-a recomandat sa fac careva proceduri in sectia de Fizioterapie. Ma duc intai la medicul sef a sectiei de fizioterapie. Usa e incuiata. Astept un pic, cam vreo 20 min. Am inghetat deja! Ma duc inapoi la mine in sectie sa ma incalzesc un pic. In aproximativ 2 minute ma vede sora medicala si imi zice ca medicul sef a venit deja. Bucuroasa, da sa ma duc din nou. Aud o voce de dupa usa si cred ca vorbeste la telefon. Mai astept. Aud ca tace si hai sa intru. Cand colo, el si un domn stau in picioare, se intorc amindoi la mine, medicul sef, ca un adevarat conducator si exemplu pentru colectiv zice cu voce tipanda: “Iesi amuia! Ce stai?! Du-te dupa usa!” Eu asa stau, ma uit la el si ma gandesc “Wow! Super medic sef!” Am iesit infocata cu ideea sa nu mai vin la el, dar am decis sa raman doar de dragul tratamentului corespunzator. Dar in suflet, simteam ca am fost tratata ca un animal, ca trebuia sa vedeti si fata lui si maina lui intinsa spre usa, de parca era Lenin pe placatele bolsevice.
Intru inapoi la medic in cabinet, iar el cu niste ochi mari de caine speriat, si o expresie parca dezgustata, parca inacrita, intinde maina spre un scaun si-mi “trasneste”: “Aseaza-te pe scaun!” Cred ca in acel spital obisnuiesc sa tipe unii la altii, de altfel nu-mi explic comportamentul lor stupid de ciudat si decibelii vocii ridicati! Am si uitat cand am fost tratata in asa hal ultima data!
Intr-un final, imi pune cateva intrebari, scrie ceva pe 2 blanchete. Imi repeta un lucru de vreo 3 ori si dupa asta imi zice unde sa merg. Ies pe usa din cabinetul asa-zisului medic sef, ma uit pe blanchetele care mi-au fost oferite, in coltul stang, sus, scrie cab.3. Biinneeeee! Ma duc in cabinetul 3! Dar hopa! Cabinetul 3 este “Baie”, si nu “Fizioproceduri”! Sedea in coridor un domn in varsta si incerc sa obtin macar un ajutor, dupa care domnul imi zice: “Aaaaa…dap’ la tine nu-i baia din cabinetul 3, da-i fizioterapie”. Ahhaaa…zi-mi ceva ce nu stiu deja, ca mi s-a repetat de 3 ori! Si cand domnul imi arata usa la care trebuie sa merg, vad scris “Fizioproceduri” CABINET 1 (UNU)!!!! Ok, ciudatilor. Aveam sa caut mult si bine fizioterapia din cabinetul 3. Dar am luat-o ca o gluma a medicilor. Zic ca-s haiosi si iubesc sa se distreze. Asa, sa se distreze ciudat.
Usa la fizioterapie era larg deschisa si o doamna sedea pe scaun. De dupa prag, ca un om educat, o intreb “pot sa intru? Am proceduri de fizioterapie”, iar doamna, scanandu-ma din cap pina-n picioare imi zice “Asteptati!” Aaahhh, cuvantul meu preferat de ultima saptamana! ASTEPTATI! Bine, dar pe cine sa astept? Daca sta deja cineva pe scaun, cine mai trebuie sa vina? Astept 10 minute, dar mi se rupe rabdau dupa incidentul cu medicul sef, ma simteam deja prost de tot (din punct de vedere a sanatatii, desigur) si nu stiam cum mai repede sa ajung in pat, si nu mai aveam chef sa inteleg “glumitele” lor stupide. Merg spre un alt cabinet de proceduri, vad un medic care iese si o intreb ce sa fac. Si medicul imi zice…ghiciti ce!…”ASTEPTATI!” Naiba sa-l ia pe ASTEPTATI asta al vostru, si pe voi, ca nu mai am puteri sa stau in picioare! Si Slava Domnului ca a venit cine trebuie in cateva clipe si m-a luat la proceduri, ca mi se trezea o pofta IMENSA de a scrie plingere pe toata sectia de Fizioterapie, cu tot cu medicul sef al lor!
Cum oare va simtiti voi cand ajungeti la spital, intr-o stare foarte proasta ca nu aveti chef nici sa mincati, nici sa stati culcati, nici sa dormiti, nimic, sunteti prima oara intr-un spital pe care in viata voastra nu l-ati mai vazut, nu cunoasteti pe nimeni si nici care cabinet si unde sa afla, nici macar nu ati invatat bine uniformele infirmierelor si a medicilor, si vi se zice “ASTEPTATI”!!!!????? Sper din suflet ca “Asteptati” acesta nu face parte din formulele de salut la acest spital, si nici in politica organizatiei!
A doua oara a fost mai simplu, dar fara ASTEPTATI totusi nu s-a putut.
A treia oara ma duc la 11:43 in sectia de Fizioterapie. La 12:00 au pauza de masa si eu asta stiu, pentru ca am citit din prima zi. Pe coridor totusi nu era nimeni si se auzeau zanganite de linguri, furculiti, zgomote de cratite si capace ridicate. Nu m-a derenjat deloc, ca stiu cum e sa muncesti absolut fara pauza de masa (2 ani de consultant vinzari). Dar o zaresc cum iese din alt cabinet doamna Tatiana care-mi face procedurile, cu o cratita in maini si-mi striga “Sa vii pe la ora 1! Noi gata!” Eu ma uit la ceas, e 11:45, si-i zic “Dar mai aveti 15 minute pina la masa, nu reusiti sa-mi faceti totul?” Dar ea: “Si ce? Noi deamu mincam”, dupa care eu i-am tras o privire de genul “What the F***”, ea a intrat in cabinet si mi-a zis sa ma duc. Foarte indignata pornesc spre iesire, dupa care “amica” ei imi zice “Ti-a spus sa te duci la procedura”. Blin, da mai clar nu puteti vorbi voi acolo, in general? Mi-a inceput procedura si a iesit (asa se cuvine, de fapt). La finalul procedurii, cand a venit sa-mi scoata placile celea cu medicamente, imi zice “Hai sa vii dupa ora 1, sa-ti facem procedura la cap”. “LA CAP?” Si asta imi spune doamna dupa a 3-a procedura deja!? “Dar pina acum nu mi-ati facut la cap nimic.” “Cum asa nimic? Parca am facut.” Parca?! Pe naiba voastra de medici aiuriti! Adica eu ma duceam deja a 3-a oara la proceduri si ea abia atunci s-a trezit ca eu mai am o procedura aditionala?! Asta cum i-ai zice unui copil ca are cadou in Kinder Suprise, si el de fapt descopera ca cadoul nu este acolo! Nu se compara, dar e sanatatea mea, nebunilor! Si inca a avut tupeul sa ma intrebe de ce vin asa tarziu. Pe naiba, da ca-mi impung vinele in fiecare zi si nu am voie sa ma scol din pat cel putin 30 minute nu te intereseaza? Esti medic sau afurisita de infirmiera care nu pricepe medicina si care nu stie prin ce proceduri mai trec pacientii de la Neurologie?! Nu depinde de mine cand primesc medicamentele! Cand vine asistenta, atunci si primesc! Si plus la toate – ma simt enorm de rau dupa medicamente si injectii, si fac un efort imens sa cobor un etaj si sa stau la fizioterapie. Dar pe doamna Tatiana aiasta n-o intereseaza nimic – ea crede ca-i cea mai importanta pentru sanatatea mea, pe cand ea trebuie sa fie punctul final in “graficul” meu, si face doar proceduri de mentinere.
Adaugator la grosolaniile sale, Tatiana, doamna asta de Tatiana, cand mi-a scos placutele, eu ramanand intinsa pe pat, imi spune: “Si sa nu-ni adorni aishi!” What???? WHAT the f*** was that? In gandul meu ziceam “cine naiba ar vrea sa doarma aici la voi?” E atit de marginita doamna asta, ca nici macar nu a presupus ca m-as putea simti RAU! Un simplu rau de la medicamente! Medic ce esti! Daca mai esti, cu adevaratelea!
Acum, dupa ce am scris toate acestea, chiar am chef sa merg maine la spital si sa scriu plingere pe doamna Tatiana. Ca pe medic sef poate-l dau la Ministerul Sanatatii.
Sincer, in cate spitale am reusit deja sa stau, asta al Caii Ferate are cei mai grosolani si aiuriti muncitori. Ei sunt un exemplu perfect a Uniunii Sovietice de pe timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand omorau oamenii fara motiv si se comportau cum le pica lor mai bine. Nu stiu, poate s-au obisnuit ca li se inchina toti cand stau la tratament si deja nu-si mai vad nasul (“zaznalisi”, cum se zice in rusa), dar nici chiar asa, ca suntem toti oameni, la urma urmei, si sclavia a fost abolita demult de insusi Abraham Lincoln.
Dragii mei – nu va recomand in viata spitalul Caii Ferate de pe str. Gh. Casu 37, ca “viata extremala” pe care o creeaza angajatii acestuia te fac mai bolnav la final, decat atunci cand ai venit la ei. Desigur daca ati mai dori sa vedeti privirea dispretuitoare a doamnei care indeplineste actele de internare (cabinetul ei se afla exact la intrare in spital, pe partea dreapta).
Bine, daca aveti probleme Neurologice critice, Doamna Galina, sefa sectiei de Neurologie, e unicul om cu sufletul mare!
Ina's Place 
cred ca este important sa indici numele medicilor pentru a sti cine sunt acesti oameni
LikeLike