Ultimul timp tot urmaresc o batalie, care putea nici sa nu fie, intre X si Y. Cu mintea si logica mea curata, nu vad sensul tuturor cuvintelor sau “instrumentelor” folosite in aceasta lupta. Totusi, sunt foarte mandra de statornicia lui X, deoarece am impresia ca Y s-a pierdut un pic in spatiu, sau e prea coplesit de ce se intampla in lume, si nu gaseste o alta cale decat sa-l atace murdar pe X. Nimic iesit din comun, pina aici, pentru ca astfel este construita lumea in ziua de azi, si exact aceleasi “scene” le juca lumea din secolele trecute. Din pacate.
Macy’s. New York. Lansarea vitrinei tematice de sarbatori. Fulgi de nea virtuali care seamana izbitor de bine cu cei reali, culori frumoase si luminite o multime. Oameni virtuali, oameni reali. O gramada de oameni reali care au venit sa urmareasca magica deschidere a sarbatorilor de iarna – a magiei de poveste, dupa cum sustin chiar americanii. Acele cateva secvente vazute la televozir m-au fermecat, deoarece eu atit de mult iubesc povestile si istorioarele care aduc mai mult decat magie si voie buna in viata – ele aduc bunatate si inspiratie. Primul impuls al meu era: “Cat de mult mi-as dori sa ma aflu acolo, sa avant cu maina in aer si sa misc fulgii de nea multicolori, sa miros atmosfera imbibata cu acadele, caramel si ciocolata, sa vorbesc cu strainii, sa ma simt ca in poveste”. Pentru ca eu cred in povesti. Pentru ca eu cred in magie. Pentru ca eu cred in oameni. Pentru ca eu cred in lumea noastra.
Scepticismul din ultima vreme a lui Y m-a facut sa cred ca Y uraste povestile, dar poate Y este speriat de puterea lui X, ca un copilas care a nimerit in padure si nu stie unde sa o apuce? Chiar nu cred ca exista oameni care urasc povestile! Chiar si cei mai disperati dintre noi ar accepta ca exista magie si exista o forta, care ne face sa mergem inainte si sa infruntam greutatile. Sau poate Y este sceptic in privinta “fortei supreme”, sau poate a lui Mos Craciun. Nu pot sa-mi dau seama pina la capat. Dar, presupun ca Y are tot dreptul sa nu iubeasca sarbatorile sau povestile – totusi, fiecare face alegerea in viata dupa cum simte mai bine. Poate nu am eu dreptate ca judec atit de brusc, dar sper ca Y isi va schimba parerea referitor la ceea ce e mai frumos, mai luminos, mai ademenitor si inevitabil.
Macy’s organizeaza lansarile vitrinelor pentru sarbatorile de iarna tocmai din anul 1970, devenind tot mai ingeniosi si mai asteptati ca oricand. Asa ca haideti cu totii sa nu uitam ca magia exista, ca zambetele si oamenii din jurul nostru construiesc povestile atit de mult adorate, ca amintirile si intamplarile vor ramane cu noi toata viata, si cand vom vorbi cu copiii nostri, care au o sete imensa pentru povesti si sarbatori, vom avea cu ce sa ne mandrim si vom avea despre ce sa povestim. La urma urmei, nu poti fi snob cand un copil, sau un adult, iti cere sa impartasesti cu el/ea o poveste, si nu poti fi indiferent cand cineva te rasplateste in schimb cu zambetul sau caldura sa, deschizandu-se in fata ta ca un album de poze hazlii, sau o carte de povesti, precum ne citea mama in copilarie.
Eu cred…
Macy’s. New York. Lansarea vitrinei tematice de sarbatori. Fulgi de nea virtuali care seamana izbitor de bine cu cei reali, culori frumoase si luminite o multime. Oameni virtuali, oameni reali. O gramada de oameni reali care au venit sa urmareasca magica deschidere a sarbatorilor de iarna – a magiei de poveste, dupa cum sustin chiar americanii. Acele cateva secvente vazute la televozir m-au fermecat, deoarece eu atit de mult iubesc povestile si istorioarele care aduc mai mult decat magie si voie buna in viata – ele aduc bunatate si inspiratie. Primul impuls al meu era: “Cat de mult mi-as dori sa ma aflu acolo, sa avant cu maina in aer si sa misc fulgii de nea multicolori, sa miros atmosfera imbibata cu acadele, caramel si ciocolata, sa vorbesc cu strainii, sa ma simt ca in poveste”. Pentru ca eu cred in povesti. Pentru ca eu cred in magie. Pentru ca eu cred in oameni. Pentru ca eu cred in lumea noastra.
Scepticismul din ultima vreme a lui Y m-a facut sa cred ca Y uraste povestile, dar poate Y este speriat de puterea lui X, ca un copilas care a nimerit in padure si nu stie unde sa o apuce? Chiar nu cred ca exista oameni care urasc povestile! Chiar si cei mai disperati dintre noi ar accepta ca exista magie si exista o forta, care ne face sa mergem inainte si sa infruntam greutatile. Sau poate Y este sceptic in privinta “fortei supreme”, sau poate a lui Mos Craciun. Nu pot sa-mi dau seama pina la capat. Dar, presupun ca Y are tot dreptul sa nu iubeasca sarbatorile sau povestile – totusi, fiecare face alegerea in viata dupa cum simte mai bine. Poate nu am eu dreptate ca judec atit de brusc, dar sper ca Y isi va schimba parerea referitor la ceea ce e mai frumos, mai luminos, mai ademenitor si inevitabil.
Macy’s organizeaza lansarile vitrinelor pentru sarbatorile de iarna tocmai din anul 1970, devenind tot mai ingeniosi si mai asteptati ca oricand. Asa ca haideti cu totii sa nu uitam ca magia exista, ca zambetele si oamenii din jurul nostru construiesc povestile atit de mult adorate, ca amintirile si intamplarile vor ramane cu noi toata viata, si cand vom vorbi cu copiii nostri, care au o sete imensa pentru povesti si sarbatori, vom avea cu ce sa ne mandrim si vom avea despre ce sa povestim. La urma urmei, nu poti fi snob cand un copil, sau un adult, iti cere sa impartasesti cu el/ea o poveste, si nu poti fi indiferent cand cineva te rasplateste in schimb cu zambetul sau caldura sa, deschizandu-se in fata ta ca un album de poze hazlii, sau o carte de povesti, precum ne citea mama in copilarie.
Eu cred…
Ina's Place 