Zaharul brun din ceaiul cu melissa

Beau acum ceai verde cu melissa, i-am adaugat zahar brun si ma gandesc “Cat de mult mi-a fost dor sa scriu ceva”. Am fost prinsa in munca multa, griji, ganduri, solutii, idei, ca nu am avut timp pentru un elementar ceai pe parcursul zilei de munca, o mincare gatita fara graba acasa, vreo ora de citit din cartea scrisa de Julian Barnes (interesante subiecte abordeaza el, by the way), nici macar n-am avut timp sa citesc un parasit de articol dintr-un ziar. M-am gandit ca ultimele 2 saptamani au fost jalnice…eu paream jalnica parca. Acum insa, stau cu cana de ceai in fata, cu un croissant cu martipan alaturi (multumesc sefei mele care mereu ma serveste cu cate ceva!), si ma gandesc ca abia in ultima ora am inceput sa respir mai calm. Ploaia de afara pare sa fi luat cu sine toate grijile zilei, grijile saptamanii, si asta imi place. Ploaia ma face acum sa ma simt ca la scoala, cand veneam de la lectii in zilele ploioase, mincam prinzul pregatit de mamica, apoi ma apucam de lectii…si stropii bateau in geam atit de ferm, si totusi atit de gingas, ca imi faceau pofta de invatat chiar. Totusi, recunosc, nu intotdeauna imi era a face lectii, ca, sa fim seriosi – cui oare nu-i somn intr-o zi ploioasa?! Acele zile “cu spor” erau speciale pentru mine.

Azi am o alta grija decat ceaiul verde. Vreau in vacanta. Vacanta mica de tot, doar de un week-end. Undeva mai departe de Moldova. Ok, se poate si nu prea departe. Patru zile la rand mi-am farmat capul sa gasesc vreo varianta, si intr-un final nu plec nicaieri. Si nu sta problema in bani, viza, locatie, ci in timp. Istoria cu glumele despre “timp” de pe Internet: “Am bani, n-am timp. Am timp, n-am bani”, etc. Si inca faza ca sunt foarte sensibila si emotiva acum, dupa 6 saptamani de “chinuri”, si ma afecteaza mai orice mica “dezamagire”. Totusi, asa cum ceaiul cu melissa isi face efectul dupa cum scrie pe pachetel, ma simt optimista si sigura ca atunci cand voi gasi timp, voi avea pastrati si banii pentru vacanta mult ravnita. De altfel, pe ce sa-i cheltui eu acum, cand am tot ce-mi trebuie, si nu vreau mai mult?!

Mi-am baut deja ceaiul si mi-am devorat croissant-ul cu martipan. Un deliciu aparte. Asa cum nu mai merg nici intr-o vacanta curand, am decis sa-mi petrec in continuare week-end-urile citind carti si reviste (Cosmo USA&Marie Claire USA – my subscription was renewed, so don’t you dare keeping me on waiting for the issues to arrive to Chisinau, as I had to cancel a trip of mine today). Si desigur, cum as putea eu trai fara familia mea iubita si fara sa gatesc ceva gustos, ca tare mai iubesc sa maninc! 🙂


2 thoughts on “Zaharul brun din ceaiul cu melissa

  1. Toti suntem gurmanzi…si chiar suntem toti doriti de o vacanta!!!Eu ,personal, macar o zi fara stresss si fara griji…si cu o carte interesanta in miini..si de dorit ceva motivational ca primavara inca nu-si face efectul…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.