Cand pisica nu-i acasa…

…nu am soareci care sa-mi joace pe masa. In schimb am telefon care isi face de cap cum ii cade mai bine.

Ieri am avut un moment de “revelatie” imediat ce am ajuns la munca. Mi-am uitat telefonul acasa. S-ar parea o tragedie a secolului XXI, eu, insasi, am inceput sa rad in hohote de fericire ca macar o zi voi putea sa ma odihnesc de la “monstrul” energiei mele. Si ai crede ca telefonul e un lucru indispensabil in zilele noastre, iar eu zic ca putem trai si fara ele. Am avut o zi relaxanta emotional si in sfarsit am putut respira liber, ca nu auzeam melodia mea intr-una. Mi-am cautat de treaba ziua intreaga, fara sa ma gandesc la “cine oare m-a sunat azi?”, in schimb, am anuntat persoanele importante ca telefonul fix e regele meu pentru o zi. Unica incomoditate era faptul ca aveam nevoie de cateva numere de telefoane, care nu le tineam minte, respectiv m-am gandit ca cateva task-uri vor ramane neindeplinite. Dar…marele DAR!!! iCloud! Exista magia iCloud-ului, care imi permite sa accesez agenda mea telefonica de pe oricare PC, oriunde in lume. Si minunatia minunatiilor – am putut nu doar sa apelez persoanele care-mi trebuiau “la gat”, dar am si putut monitoriza unde se afla “soarecele” meu! Si era acasa…pe masa din bucatarie, linga “soricoiul” cela de iPad, care in doi fac totul praf. Astia doi se iubesc, si numai ei stiu ce pun la cale cand stau alaturi, numai ei stiu sa ma surprinda cand ma astept mai putin, dar si stiu perfect sa faca chef, chiar daca nu vreau. M-am simtit oare mai usurata cand am descoperit ca telefonul meu e acasa? Desigur. Ingrijorata? Nicidecum. Aveam un presentiment ca nu ma lasa pe mine “soriceii” mei preferati, ca ce ne facem unii fara altii?

La sfarsit de zi, dupa munca si ganduri multe, eram curioasa sa ajung acasa sa vad cati oameni au avut nevoie de mine in acea zi. Dar brusc, mi-a aparut pofta de ceva gustos. Si cum nu intelegeam ce vreau sa maninc, am facut “pacatul mare” de a-mi lua niste legume, muraturi si brinzica, si am plecat nerabdatoare acasa. Sincer – am facut exces de muraturi in seara de ieri! Am mancat 3/4 din borcan, si salata multa, si peste, si inca ceva de care nu-mi aduc aminte. Nu cred ca aceasta era efectul lasarii telefonului acasa, totusi, cat de stupid n-ar suna, dar nu mai vreau sa-mi las telefonul acasa, ca-mi cumpar prea multa mincare la magazin! Si mananc tarziu.

In ceea ce priveste apelurile ratate sau mesajele – aveam 12 apeluri nepreluate de la vreo 7 persoane diferite, si 2 mesaje, care nu-si mai aveau rostul deja in seara ceea. Nu pot zice ca sunt “populara” la capitolul “Ce mai faci?”, in schimb sunt foarte “populara” la capitolul “PLEASE HELP”, ceea ce un pic ma face sa ma simt bine.

Drept concluzie – as repeta aceasta experienta minunata de “soricei” ramasi de capul lor, numai cu nobilul scop de a-mi reveni din starea tehnologizata a mintii si trupului meu. Si a fost placut sa inteleg ca chiar daca ma “dezic” de “micutele fructe muscate”, oricand pot sa ma intorc la ele, si ele ma vor servi in continuare, de parca nimic nici nu s-a intamplat 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.