Florile din vaza mea

Am in casa 2 vaze cu 2 buchete de flori. Cifra 2 este una norocoasa pentru mine. O vaza este plina de lalele galbene, preferatele mele, si alta cu flori la care eu permanent uit denumirea. Aici le voi numi “florile nemuritoare”. Ambele buchete imi dau o forta inexplicabila, cand ma uit indelung la ele. Se vede ca este efectul gandurilor mele intense, nu neaparat pozitive, dar care miraculos devin optimiste intr-un final.

Lalelele galbene le asociez cu forta naturii de a influenta oamenii. E un fel de hipnotizare a mintii umane, un soi de amortire a gandurilor de orice gen, o sursa a “metabolismului” sanatatii unui om. Ele inspira ideile frumoase. Ele reusesc sa dezvaluie cele mai sincere zambete, si le pastreaza pe fata, indiferent de virsta, gen, rasa. As indrazni sa spun ca aceste flori au puterea de a face pe oricine fericit, chiar daca si pentru cateva clipe. Poate paradoxal, dar dispozitia buna care o primesti de la aceste lalele minunate te face sa uiti de necazuri si sa te gandesti la un viitor mai optimist, si simti cum valul de energie si vointa interioara te poarta prin cele mai inchise locusoare a sufletului, si le deshide, le atrage spre cele mai frumoase lucruri. Si vrei sa traiesti! Vrei sa realizezi cele mai sacre vise. Vrei sa fii primul in tot si vrei sa creezi. Gratia cu care stau lalelele galbene in vaza, petalele lungi si subtiri indreptate inspre cer, frunzele si tulpina rigida te fac sa fii nu mai putin elegant/-a decat ele. Ascutisul lor pe alocuri iti da de inteles ca nu vrei sa fii o persoana naiva si supusa cuiva – incepi sa cauti independenta mintii si trupului de toate obiectele, lucrurile si calitatile “trucate”, care te tin prizonier/-a intr-o lume a falsurilor si nebuniilor emotionale. Faptul ca trebuie sa le tai un pic din tulpina cand le schimb apa nu inseamna deloc “intreruperea vietii”, “secarea fortei” – aceasta inseamna “un nou inceput de putere si mai mare”, “rezistenta in fata greutatilor”, “dragoste de viata”. Si ele rezista inca, si inca, si inca. Sunt niste luptatoare adevarate! Iar lumea in zadar zice ca lalelele sunt flori care mor rapid. Probabil nu au incercat sa le ingrijeasca corect. Nu au stiut cum sa prelungeasca forta proprie. Drept concluzie pot zice ferm ca lalelele, indeosebi acele galbene, sunt “Amazoanele” vietii mele, sunt “experienta Americana” pentru sufletul meu, sunt indicele fortei mele. Si da – natura are o influenta imensa asupra mea!

Acum “florile nemuritoare”, rosii, albe, bordeaux. Nu fac parte din categoria celor mai incitante flori, dar au o durata de “viata florala” enorma, si sunt si frumoase pe de-asupra. Mi le-a daruit mamica mea inainte sa plece. Au deja 2 saptamani de cand stau in una din vazele mele. Anume acest buchet m-a fascinat prin ceva, pe linga faptul ca au venit de la mamica. Aproape o saptamana in urma floricica alba imi dadea semne de “plecare din viata”, uscandu-se floarea si tulpina devenind galbena in loc de verde aprins. Am schimbat apa cum fac deobicei (peste o zi), am taiat la toate floricelele un pic din tulpina, iar la aceasta alba ma uitam ezitand. Imi parea rau s-o arunc atit de devreme. Si imediat mi-a venit un impuls inexplicabil in suflet, si ceva mi-a zis: “Pune-o in vaza, la apa proaspata, si urmareste ce se intimpla”. Si am avut speranta in urmatoarele zile, ca totul va fi bine. Iarasi, sentimentele de luptatoare si de a nu renunta la ceva, aceste sentimente omenesti care te fac sa mergi inainte. Miracolul s-a intimplat peste vreo 3-4 zile! Toate floricelele de pe tulpinuta asta cu flori albe s-au uscat, dar nu au murit! Ele au dat viata unei floricele noi, tinere, puternice, care mi-a dat clar de inteles ca “familia” ei nu “a plecat” in zadar – aceasta a fost jertfa lor pentru ceva mai puternic, mai influent si mai frumos. Inima imi zburda in piept de fericire. Stiti acest sentiment perfect, cand sperati ca un vis de-al vostru se va indeplini, il astepti din tot sufletul, si uite ca intr-un final se indeplineste, si inca intr-un mod neasteptat de superb, ca-ti da aripi sa zbori?! Aceasta simteam eu cand am vazut floricica noua, alba (culoarea puritatii). Si nu c-as face joc de asocieri, dar imi place sa cred ca nu s-a intimplat in zadar.

Ce sa zic in concluzie? Ca iubesc florile? Prea banal. Ca am grija de flori? Prea egocentric. Totusi stiu sigur ca florile au magia de a transforma clipele si intimplarile in viata unui om exact asa cum fiecare in parte se asteapta. Si nu e de neglijat acest lucru, pentru ca florile ne fac si pe noi mai buni, mai umili, mai optimisti.
Femei, barbati, cumparati flori si puneti-le prin casa, doar ca sa mai aveti o sursa de viata in lacasurile voastre!

2 thoughts on “Florile din vaza mea

  1. Si eu am lalele galbene in casa! Mie florile-mi plac indeosebi iarna, cind in jur e prea putina culoare, prea putina prospetime. Parca-mi pare mai caldut si mai cosy in casa cind avem buchete de flori 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.